miercuri, 23 decembrie 2009

Miros de Portocale :]

E Ajunul Craciunului si toata lumea e fericita... se fac ultimele retusari, si ultimele cumparaturi pentru Craciunul PERFECT. Magazinele sunt pline de oameni care cauta cadouri pentru persoanele dorite, nepasandu-le de banii pe care ii vor cheltui...vine un nou an, si in aceasta parte a anului cu toti trebuie sa fim buni si darnici...doar asta e spiritul Craciunului.

Merg pe strazile inzapezite,pline cu oameni agitati si ninge usor; cu totii zambesc!.. Sunt cu prietenul meu D. cu care povestesc despre nuconteazace si ne distram de minune, facem planuri pentru petreceri si radem cu veselie...

- La Naiba! Trebuie sa ajung acasa! ma omoara mama daca pierd autobuzul...trebuie sa o ajut cu cadourile... am fugit:|.
D.: - Ok, see ya latter, bye!

Fug spre autobuzul care deja era in statie, plin cu oameni care mergeau spre casele lor, plini cu bagaje si cumparaturi... [oh nu, nu o sa mai am loc]; si totusi surprinzator am intrat inghesuit pe geamul din fata a autobuzului care imi strivea nasul... apoi am avut un moment de vis, vedeam fulgi cum cadeau incet din abisul cerului si ajungeau pe pamant intr-un ritm de dans.. vad copii jucandu-se cu zapada si milioane de luminite de pom... A venit craciunul!
Ajung acasa, desi degerat si infrigurat cand intru un miros dulce de portocala ma curpinde si ma duce intr-o alta lume... intru la caldura si vad pomul de craciun mare si bogat impodobit in sufrageria mare care astepta sa vina Mosul... ma simteam bine, zambeam inocent si ma uitam in gol, nu ma gandam la nimic; eram doar foarte fericit pentru tot ce e in jur :].
.
.
.
Imi beau ciocolata calda, alaturi de cei dragi, in jurul pomului si povestim, colindam, si radem; asteptam colindatorii care vor sosii din clipa in clipa si pe Mosul plin cu daruri care va veni obosit dupa atata drum si poate,poate va poposii aici pentru cateva clipe alaturi de noi la o ciocolata calda si fursecuri aducand cu el iubire in inimile tuturor.
Hmmm, un Craciun perfect, as zice eu...

Cioc cioc!
"A venit Mosul!"
Craciun Fericit Tuturor! :] Jh.

luni, 21 decembrie 2009

Stripper Bitch!

Se face seara, iar viata mea incepe ca a unui vampir dornic de distractie... In timp ce ma pregateam simteam cum aceasta seara va fi ceva de neuitat, desi singur ma voi distra...

Intru in club si ma indrept direct catre barul plin cu bauturi care ma asteptau... Fetele erau singure si asteptau startul la distractie, deoarece aerul era monoton si toti erau plictisiti. Imi comand un martini si incep sa ma simt bine, sa ascult muzica care ma facea sa dansez...priveam luminile stridente are ma ameteau si ma gandeam ,,care va fi prima?".
La intrare apare o blonda inalta, cu niste ochi sclipitori si pregatita pentru petrecere... ma fermecat inca de la intrare, si m-am hotarat ca ea sa fie victima mea din seara asta... ea sa fie cea pe care o voi seca de energie si de viata, sa fie jucaria mea din seara asta... Comand inca 2 martini si merg la ea la masa, imi schiteaza un zambet si apoi am inceput sa vorbim... era frumoasa si debea mai auzeam muzica asurzitoare si luminile stridente eram din ce in ce mai slabe... se uita la mine si simteam cum ma topesc. Am pierdut numarul de martini comandate... incep sa dansez impreuna cu ea, iar dupa noi au inceput alti si alti... era vreme de petrecere, dans continu si multa bautura; mi-am pierdut portofelul si nu stiu cat este ora...surprinzator primesc incontinuu bautura si ma simt din ce in ce mai bine alaturi de ea, blonda necunoscuta la care inca nu ii stiu numele, cu un zambet fermecator care ma face sa imi doresc mai mult... sa o ating si sa o simt cat mai aproape; in urmatorul moment ii simt buzele lipite de ale mele si cum palmele imi traspira usor... dar de ce? eu eram cel care cauta o victima si intr-un sfarsit am cazut eu prada unei capcane de dragoste... Inchid ochi si ma simt bine...

Deschid ochii si e dimineata... sunt intins pe jos in fata clubului cu camasa dezordonata si cravata legata de un picior.. incerc sa imi aduc aminte ce s-a intamplat dupa acel sarut si nu pot datorita durerii imense de cap si gustul stupid de acool din gura... Ma intrebam unde e blonda fermecatoare care m-a facut s aimi pierd mintile, si de ce m-a lasat singur aici...

Ma ridic, si ma consider norocos ca am reusit sa ma distrez desi eu am cazut victima... imi iau haine si inainte de a pleca un bilet cade pe jos: ,,Hey, I realy like you... how about breakfast togheter at Ouest, and don't forget starbucks. 9 a.m. With love S." Si totusi ma simt parca implinit... desi miros a alcool si stau la 5 strazi distanta si mai am 10 minute sa ajung la intalnire... totul pare perfect.

miercuri, 16 decembrie 2009

Sper.

Totul a durat o secunda, pentru a-mi da seama de greseala imensa facuta... pentru a regreta tot ce am facut si pentru a incepe sa ma urasc...
Sunt gol, dezbracat de minciuni si de lucrurile false si ma vezi asa cum sunt... plin de defecte si de adevaruri socante, care imi pot deteriora masca falsa pe care o port in fata lumii pentru a ma integra in societatea animala.

Vi spre mine si incerci sa imi vezi goliciunea... ma uit la tine cu ochii inlacrimati si tristi, dar tu zambesti malefic, ma faci sa ma simt tradat si pierdut, pierdut in labirintul increderii de unde nu voi iesii prea curand si il voi strabate singur si cu teama in suflet. O lacrima imi curge pe obraz si apoi izbucnesc in plans... ,,imi vezi lacrimile, esti prima... mi le gusti si simti gust de frica si de dezamagire...sunt amare."
Sper sa gasesc calea pentru a iesii din labirint si pentru a putea sa fiu din nou acea persoana cu o masca pe fata, vazuta de toti... dar tu vei sti defapt ce se afla dupa, cata suferinta si cat regret pentru ceea ce sunt...

Sper...

luni, 7 decembrie 2009

Dance in the Dark...

Ma aflu intr-o camera intunecata, fara nici o sursa de lumina, fara nimeni in jur... sunt doar eu. Am parul dezordonat si hainele rupte... dar aud sunetul linisti si dansez... dansez si te astept pe tine, unde esti?

Descult pe podeaua prafuita, pasii ma conduc spre tine... oriunde ai fi tu, acolo departe unde probabil nu voi ajunge niciodata, dar am speranta si continui sa dansez, continui sa lupt fara a-mi fi frica de creaturile intunericului care imi pot sfasia inima in mii de bucati...

Se deschide o usa... camera se lumineaza si observ o sclipire a ochilor cuiva, esti tu? ai venit insfarsit?... apoi totul se intuneca si raman nedumerit de cele intamplate, intrebarile curg in mintea mea si ma duc intr-o stare de nebunie... ma aproprii cu frica de usa masiva de lemn ce era in celalt capat al camerei, fiecare pas era tot mai greu si rasuflarea tot mai rara, simteam ca ma sufoc cu fiecare clipa care trecea si aveam momente de slabiciune care imi spuneau sa ma opresc si sa dau totul inapoi, dar eu sunt un erou in sinea mea... voi lupta...
Ajung la singura creatura existenta in intunericul infinit, usa... o ating bland dar ii simt furia monstruoasa, incerc sa o deschid dar parca ceva ma opreste, ceva imi taie rasuflarea si lacrimile incep sa imi curga pe obraji; stiam ce urmeaza...
Deschid usa si lumina imi orbeste vederea pentru cateva clipe, ma folosesc de auz si miros pentru a te recunoaste... nu simt nimic, ma simt gol si neputincios; vederea imi revine in urmatoarea clipa si observ un plic pe podeaua prafuita....il ridic, il deschid...

Totul s-a sfarsit, nu te voi mai gasii niciodata... Adio!

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Mi-e sete...

Nascut cu pofta de dragoste, si totusi nu o pot stapani... unde e persoana cu care imi pot impartii o parte din viata, scurta sau lunga, si cand o voi gasi?
Intrebari mari pentru varsta mea... dar totusi e in mine ceva si vrea sa iasa, e ca un animal salbatic ce devine tot mai puternic dupa cum trec zilele in singuratate fara nimeni alaturi si care urla in interiorul meu ,,Mi-e sete!".

Reincarnat in acest corp, caut persoana negasita in trecut pentru a o iubi... caut fericirea probabil neavuta niciodata, si pe care nici in aceasta viata nu o voi gasi.
Unde esti? te caut disperat printre zilele vietii... sunt multe si e greu, ma doare ca nu esti aici...

Momentele in care ma gandesc daca am gasit deja ce am nevoie, izvorul care va potoli setea animalului si sursa mea de fericire vesnica... au fost multe persoane, desi una m-a marcat pe viata si caut persoane asemanatoare ,,ei"... Daca era persoana potrivita de ce am lasat-o sa plece fara sa lupt, sau nu am luptat destul?

Am pierdut, viata mi-e supusa acestui blestem de a indura singuratetea si de a tine animalul insetat. Am pierdut o lupta, dar nu si un razboi...

"What's in a name? That which we call a rose
By any other name would smell as sweet." (William Shakespeare)

vineri, 4 decembrie 2009

Reborn in a new place...

Stau si ma gandesc, oare de ce sunt tocmai eu cel care vrea atatea lucruri irealizabile in aceste zile si de ce sunt eu cel care trebuie sa fie mereu mai sensibil?

Probabil locul in care ma aflu nu este potrivit , dar unde... unde voi putea sa scap de masca falsa a mea si sa imi dezvalui adevarata fata, pe mine cel adevarat si natural. Traiesc intr-o lume noua, sub forma unei creaturi stravechi care se adapteaza si evolueaza pentru a supravietui...dar cate o data doar instinctele primare nu sunt deajuns, simt nevoie de ceva mai mult... mi-e sete si vreau sa imi potolesc pofta

... pofta de dragoste.