Obiceiuri vechi...

Te-am lasat in intuneric si am uitat de tine... dar se pare ca revin mereu la tine, nu te voi parasi niciodata...
Sau nu ma vei parasi tu pe mine, esti un blestem care imi tine inima strans legata de funii.. si totusi ma simt bine; simt ca iar voi fi nevoit sa urlu si asta ma bucura. Imi voi revarsa suferinta in tine, te voi transforma intr-o cutie plina cu durere, pe care nu o voi deschide decat pentru a-mi aduce aminte de trecutul meu intunecat, care defapt e prezentul si probabil viitorul.. Incerc sa te ascund intr-o alta cutie, sau sa te maschez inceva vesel dar esti prea mare si prea intunecata ca sa nu realizez ce esti defapt...

Pot spune ca mi-ai lipsit, dar in forma in care esti acum.. nefolosita si veche; te voi reinoii si te voi ura din nou; ma vei face iar sa plang si sa imi petrec ore cu ochii uscati uitandu-ma la tine..
Bine ai revenit, dar acum.. un nou compartiment va fi umplut: confuzia care ma seaca, si ma roade incet pe dinauntru.