duminică, 24 ianuarie 2010

9

Stau langa tine, esti alb si lipsit de viata in sicriul rece de lemn care te tine prizonier pentru restul vietii trupesti... stiu ca urmeaza momentul cand ne vom desparti si ne vom spune adio pentru totdeauna, fiecare in felul lui.
Incerc sa inteleg cu ce am gresit, de ce ma simt criminalul mortii tale, cand defapt totul a fost o grerseala nevinovata care a ajuns prea departe... o greseala ce m-a facut sa imi traiesc restul vietii in durere si singuratate, intr-o celula intunecoasa,inchisa si umeda.
Pamantul incepe sa te inghita...te trage spre acel loc numit ,,mai bun" dar eu de unde voi sti ca e asa? de ce vreau sa te readuc la viata, inapoi cu mine in lumea plina de dezamagiri si esecuri unde totusi speranta si visele mor ultimele?. Cu cat te afunzi mai tare in pamantul murdar,unde toti vom ajunge, mie mi se incarca constiinta tot mai tare si ma simt tot mai vinovat de cele intamplate sperand ca te vei intoarce...

Inima imi plange si incetul cu incetul este tot mai seaca de viata, si bataile sunt tot mai rare...

Intr-o buna zi, ne vom revedea... in acel loc mai bun, putrezind impreuna in pamantul murdar si infinit.

Damien Rice- 9 crimes

3 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. E.. trista.. dar presupun ca asa si trebuia sa fie..
    I like it. In special ultima parte.
    Si tnx de song Jh

    RăspundețiȘtergere
  3. Oh God...trist ideed.
    Da lasa ca-ti trece, of course:D
    Imi place melodiaaaa:X
    In rest, sumbru, dar frumos. Cand am inceput sa citesc m-au trecut toti fiorii.
    Ai redat foarte bine..."ideea" de moarte, zic eu. Nu numai trupeasca si aici stii la ce ma refer.:d

    xoxo
    Laura N.

    RăspundețiȘtergere